De ce sa scriu

Uite inca un blog despre viata la tara, despre downshifting. La inceput am fost ferm convins ca este o prostie sa incarc internetul cu inca o relatare a felului in care o persoana, satula peste cap de a alerga in rotita consumerismului, s-a hotarat sa-si surghiuneasca familia intr-un colt indepartat de lume in incercarea de a trai o viata mai simpla si mult mai fericita.

Dimineata la Rediu

Dimineata la Rediu

Dar in procesul asta de “downshifting” am vazut ca Ana, extraordinara femeie si scumpa mea sotie, cea care m-a facut fericit prin dragostea neconditionata pe care mi-a oferit-o si prin minunea de copil pe care l-a nascut (Catinca), este in mare suferinta. Ea – alinatoare suferintelor mele – sufera. Si am observat ca-si ia putere si imbarbatare citind pe internetul asta coplesit de informatie, despre experientele altora care au facut la fel ca noi. Si acolo vede ca tuturor le-a fost extrem de greu, ca exista soare dupa ploaie, ca iarna trece si vine primavara si chiar vara. Si se insenineaza in suflet si reuseste sa-si traiasca cu neasemuit curaj propria doza de experiente frumoase. Ieri a facut focul singura. Daca mai aveti dubii de sentimentul pe care-l starneste in sufletului oricarui om treba asta, va spun ca e la fel de bun ca un orgasm.

Mi-am dat seama ca oricat de banala si neinsemnata e viata mea aici la tara, s-ar putea ca relatarea ei sa ofere speranta si poate chiar sa inspire pe cineva. Daca nu, nici o pierdere; stiu ca ma voi simti bine sa scriu.

Va astept cu drag sa ma vizitati pe blog sau acasa. Deocamdata acasa e in satul Rediu comuna Aiton pe strada principala la numarul 3.

One thought on “De ce sa scriu

  1. Marian

    Buna Liviu
    Ma bucur ca am dat de blogul tau si te rog pune si tu mai multe poze si informati cu soba racheta si cu viata ta de la tara. Spor la treaba si nu te opri din mentinerea blogului. “If you build it, they will come”

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *