Despre mestesug

Gandul sa scriu despre importanta actului de “a mesteri” mi-a venit atunci cand, framantat din greu de dorinta de a-mi ascuti niste scule (dalti si cutitoaie), m-am vazut nevoit sa ma documentez mai temeinic despre aceasta tehnica. Si cum sta bine oricarui om care propovaduieste ideea ca tehnologia este unealta necuratului, am inceput sa gugalesc si sa ma youtubez (sau cum i-o zice). Asta dupa ce in prealabil am citit despre pietre de ascutit pe blogul lui Catalin Sorescu, precum si pe site-ul acestuia de vanzare a diferitelor unelte – www.finetools.ro. Am ajuns la o concluzie rapida si anume ca, in timpul executarii miscarii de ascutire, e necesara mentinerea constanta a unghiului dintre unealta care se ascute si piatra care ascute. Pentru a hrani iluzia noastra de fericire suprema, fericire generata de confortul inimaginabil care guverneaza viata noastra, s-a inventat scula care se numeste dispozitiv de ascutit, un nume pompos dat unei gramezi contorsionate de fiare. In acest dispozitiv prinzi atat piatra cat si unealta de ascutit si misti piatra stanga-dreapta, fara mult efort de gandire sau fizic, pana cand consideri ca unealta este ascutita. Pretul acestui dispozitiv incepe de pe la 300 lei, un pret decent ar spune unii, desi eu de banii astia as pleca din targul de vechituri cu o sacosa de scule care ar putea sa-mi dea o hernie la cat de plina este.

Asa ca am inceput sa ma documentez, precum am spus mai sus, ce inseamna sa-mi fac singur un dispozitiv care sa indeplineasca aceasta functie. M-am gandit ca poate si acum 100 de ani, cand inca nu se inventase internetul, oamenii isi ascuteau uneltele si poate exista o solutie mai simpla si mai putin elaborata care sa faca treaba asta. Si asa am sfarsit prin a prinde doua scanduri in mengina si gata! Gratis! Ca erau doua ramasite aruncate prin sura aka atelier. Si am redescoperit ca mintea mea fost obnubilata atatia si atatia ani de chestia asta, sa o numim pe lung societate de consum, societate de consum care ori de cate ori am avut o nevoie, cu neasemuita darnicie, mi-a pus la dispozitie, contra cost, un serviciu sau un produs. Ca nu cumva sa imi bat capul sa incerc sa fac singur ceva si sa mai si descopar ca POT.

Poate veti zice ca sunt fraier, ca nu exista nici un rost sa redescoperi cu eforturi marete, apa calda. Ca ea a fost deja inventata si ca nu vedeti un rost pentru a mai trece prin chinurile facerii. Dar eu va zic ca pentru mine are tot rostul din lume. Ca prin aceste chinuri, ma descopar pe mine, imi dau seama ca nu sunt rabdator, ca nu agreez ideea de atentie la detalii, ca imi place infinit mai mult tot ce creeaza natura decat ce a creat omul, ca imi fac griji inutile despre tot ce ma inconjoara, ca nu mai satur de libertatea de a face lucruri inutile care imi bucura sufletul, cand am chef si cat am chef, ca viata este simpla si faina si cand ploua si cand e frig, ca sunt PERFECT asa cum sunt si ca posibilitatile mele sunt infinite. Ca pot sa gasesc o solutie incredibil de eficienta si minunata pentru orice am nevoie, atat vreme cat reusesc sa ies din gandirea programata de Matrix. Simt ca nu numai eu, dar toti oamenii, barbati si femei deopotriva, au o nevoie absoluta de a face ceva cu mainile lor. Mestesugeala ne aduce o neasemuita bucurie, ne reapropie de conditia noastra umana, ne ofera motive si prilejuri de a socializa, de a petrece timp de calitate cu noi sau cu semenii nostri, ca ne ajuta sa privim inauntrul nostru si ne permite sa ne bucuram, fara sa fim nevoiti sa platim pentru asta. Ca ne face sa ne simtim bine, fara un motiv anume.

Am mai descoperit ca orice pe lumea asta se poate face muult mai simplu decat am fost obisnuit sa cred. Ca de exemplu: pentru a ajunge din punctul A in punctul B nu trebuie neaparat sa-ti cumperi masina, ci poti folosi autobuzul sau ia-ma nene. Ca pentru a coace paine nu trebuie neaparat sa-ti iei o masina de facut paine, ci poti sa-ti faci un cuptor din lut (care coace si placinte si sarmale etc). Si mai cred ca nu trebuie sa dai intre 25.000 si 100.000 de euro ca sa-ti faci o casa, ci poti sa o faci cu mai putin de 3000 de euro. De fapt asta, ultima, nu am descoperit-o, dar o cred. Si o sa va tin la curent cu costurile si solutiile aplicate pentru constructia casei mele.

Pana atunci, m-am apucat sa fac linguri si boluri de lemn. Total inutil, dar incredibil de placut.

Suport pentru capace de oala. Baza lemn de cires, "cuiele" lemn de alun

Suport pentru capace de oala. Baza lemn de cires, “cuiele” lemn de alun

De sus in jos: lemn de cires, lemn de mar, lemn de nuc

De sus in jos: lemn de cires, lemn de mar, lemn de nuc

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *