Monthly Archives: May 2014

Soba racheta

In 2012 cu ocazia sfarsitului lumii (21 decembrie 2012) i-am intalnit prima oara pe Andreea si Ronen. Am vazut si auzit pentru prima data de soba racheta. Nu mi s-a parut nimic spectaculos.
In decembrie 2013 m-am mutat si eu la tara. Bani foarte putini, asa ca folosirea unui convertor cu gaz (avem gazul tras in casa) era exclusa. Singura solutie – sa fac o soba racheta. Am facut-o si va spun cateva din concluziile mele legate de avantajele si dezavantajele folosirii ei:
stanga soba racheta, dreapta soba tip semineu

Sobele

  1. Consuma mult mai putine lemne. Dupa calculele mele cam de 4 ori mai putine. Am comparat-o cu soba tip semineu (soba a costat cam 1200 lei – 250 euro) pe care o folosim in bucatarie (la incalzit nu si gatit) si pe care o numim “lemnofaga”. Toate comparatiile pe care le voi face au ca referinta aceasta soba
  2. Dupa oprirea focului soba ramane calda mult mai mult timp, macar vreo 4 ore bune. Dupa 8 ore schimbatorul de caldura este inca cald dar nu mai are puterea de a incalzi aerul din incapere sau de a radia caldura (infrarosu)
  3. Este eficienta, foarte eficienta. Am stabilit lucrul acesta prin simplul fapt ca pot tine mana pe hornul de evacuare si daca soba functioneaza de 1 ora. Dupa aproximarea mea temperatura hornului nu urca peste 45 grade Celsius semn ca pierde foarte putina energie pe horn, energia find folosita la incalzirea schimbatorului de caldura (butoiul). La cealalata soba e greu sa tin mana la 5 cm de horn ca ma parjoleste
  4. La folosirea de mai multe ori pe zi e usor de aprins. “Heat raiser”-ul (sa-i zicem miezul sobei acolo unde se petrece magia arderii gazelor de lemn) din interior e cald mult timp (mai mult de 12 ore asa ca asigura arderea corecta dinspre focar catre miezul sobei
  5. Folosita corect ai minime sanse sa afumi incaperea. Cu cealalta ai zero sanse sa nu o afumi

Minusuri si greseli:

  1. Diametrul mic al hornului m-a determinat sa fac un focar mic (sunt acolo niste dimensiuni care trebuie corelate). Am fost nevoit sa tai lemnele mici ceea ce a insemnat un efort suplimentar
  2. Desi principiile de constructie sunt clare, felul in care functioneaza fiecare soba e diferit. Pana te prinzi care e spilul cu ea dureaza o vreme. La mine a durat vreo 2 saptamani
  3. Aprinderea focului e un pic mai anevoioasa, practic trebuie sa-ti bagi mana in focar
  4. Daca soba e rece va scoate fum in incapere. Iarna acest incovenient nu exista
  5. Pentru cele doua incaperi ale casei noastre exista un singur horn central la care sunt racordate cele doua sobe. Daca hornul e rece (primavara nu am facut foc de doua zile) si aprind doar soba racheta, fumul coboara in soba tip semineu si iese in incapere

Resurse:

Soba care m-a inspirat: http://bhudeva.org/blog/2012/12/22/our-second-rocket-stove/ un articol cu multe detalii legate de constructie

Epifania

Am avut acum ceva vreme o mica revelatie, cu atat mai uluitoare cu cat sunt (eram?) absolut impotriva scenariilor complotistite de orice fel. Si am sa incep prin a descrie doua evenimente disparate care au ca personaj principal pe Catinca – draga mea fiica si barometru, inca nealterat, al realitatii.

La noi in curte, o dupa-masa obisnuita. Catinca alearga prin curtea noastra impreuna cu copii din vecini. Eu sunt singur cu ei, mesteresc un gard, total inconstient de pericolele care-i pandesc. Cum ar fi cel al creativitatii. Asa ca, ce le trece prin minte copiilor? Rechizitioneaza un butuc maricel (singurul ramas nemaruntit la nivelul de lemne de foc), il rostogolesc cu efort intr-un loc prielnic, iau si scandura care proptea usa micului solar construit pentru rasaduri si, sa vezi trasnaie, isi construiesc un balansoar. Pe care se dau cam o ora cu schimbul, razand (nu inteleg de ce) de mai mai sa le crape pielea pana la urechi. Apoi, plictisiti, se hotarasc sa ia galetusa in care eu pregatisem mai demult lutul pentru tencuit soba, un lemn de foc pe post de spaclu si se apuca de tencuit leaganul. Vreo 30 de minute. Iar eu raman in urma cu gardul, privind tamp la joaca lor.

E sambata. Ana ne vinde lucrurile la targul organizat la Cluj Arena, asa ca eu stau impreuna cu Catinca in parcul de langa acest maret si inutil edificiu. Dar vai, sunt doua leagane in forma de caluti si ele sunt ocupate, ce ne facem? Sa le vopsim cu noroi nu se poate (unelte s-ar gasi in zona. dar mi-e ca ajung acasa fie cu o amenda fie cu un ochi vanat) asa ca ne uitam in jur si iata salvarea: sa sara banu’. Catinca ma duce spre oribillii caluti de plastic ai caruselului pentru care, bineinteles, trebuie sa platesti. Eu refuz elegant sa ma las jumulit de 5 lei pentru doua minute de invartire a Catincai si, timp de doua ore, ma lupt – zambind cu nervii intinsi la maxim – cu alte asemenea aspiratoare de bani. Vata de zahar, popcorn, chestii dulci pe bat (practic zahar in diferite forme), inghetata (cu zahar), pitici delfini, avioane, pisici (toate gonflabile), ponei adevarati, dispozitive de facut baloane, mori de vant colorate, toate ne asalteaza devenind pe rand obiectul dorintei Catincai si subiectul furiei mele launtrice. Aruncand priviri ucigatoare vanzatorului ambulant care ne umple cu baloane de sapun probabil in speranta ca va vedea cum arata banii nostri, cedez. Cumpar o inghetata.

Stam pe o banca si in timp ce in Catinca colcaie endorfinele in mine apare revelatia. De foarte mici suntem grosolan programati: cata vreme traiesti in sistem poti accesa facil si imediat o gramada de lucruri marete si uluitoare. Doar daca platesti. Toate sunt nesanatoase (pentru minte sau corp) si toate dau dependenta. In subsidiar realizez ca poti sa platesti doar daca ai un serviciu ( Domnului sunt somer) care sa produca suficienti bani ca sa poti accesa cele dorite. Iar visul suprem este o pensie din care voi trai fericit si din care voi putea face ce nu am facut cand aveam 41 de ani. Adica sa ma bucur de viata.